Jucatorii de Galati

Jucatorii de Galati, datorita jocului lor deosebit (aparut ca urmare a prezentei genei recesive "ro" in varianta homozigota) cu siruri lungi si figuri variate, precum si datorita zborului indelungat, sunt probabil cea mai cunoscuta rasa romaneasca. Calitatile definitorii ale acestei rase: jocul (pentru ca de la aceasta calitate provine si numele lor), zborul (pentru ca fara zbor nu poti avea un joc bun) si frumusetea, trebuiesc tratate ca un tot unitar, orice incercare de a le trata in mod disparat ducand la scaderea prestigiului rasei.
Din punctul de vedere al distributiei culorii la nivelul penajului, aceasta rasa prezinta doua mari varietati: porumbeii monocolori ("pana simpla") cu urmatoarele principale varietati de culoare: vineti (in asociere sau nu cu gene ca Dirty ("V") sau Smoky ("sy"), negri ("S//?"), castanii ("d//?, S//?"), rosii ("e//e") si galbeni ("d//?, e//e"), si porumbeii baltati cu zonele colorate in aceleasi nuante. Porumbeii pana simpla in varietatea motata sunt mult mai rar intalniti.

Deoarece aparitia porumbeilor complet albi cu ochii negri este determinata de actiunea unei gene (z*wh) epistatica fata de orice gena pentru vreuna din varietatile de baltatura (inclusiv fata de pana simpla), consider ca porumbeii albi nu trebuie incadrati la porumbeii unicolori. Astfel, dedesubtul “cortinei” reprezentata de actiunea genei pentru alb recesiv (z*wh), un porumbel poate prezenta oricare din cele doua mari varietati mentionate mai sus, trasatura pe care o va transmite urmasilor sai. Ca si porumbeii monocolori si acesti porumbei pot fi intalniti atat in varietatea nemotata cat si in cea motata (cr//cr).

Dupa descrierea lui Feliciu Bonatiu din cartea “Rasele de porumbei din Romania” (1985), jucatorii de Galati prezinta o mare variabilitate fenotipica din punct de vedere al culorilor si al modelelor de baltatura, baltatura fiind in general asimetrica. Tendinta actuala, de a-i transforma in porumbei numai de zbor sau numai de expozitie standardizandu-le totodata si desenul, este una dificil de realizat pentru ca, cu o asemenea variabilitate fenotipica in antecedente, nu vom fi niciodata siguri asupra genotipului unui porumbel. Un desen poate fi numit bine definit abia atunci cand, pe parcursul a minim 5 generatii, este identic la toti porumbeii. Pana in acest moment, singurele parti la care s-a putut obtine aceasta constanta sunt coada (complet colorata, caracter dominant), aripile (capace complet colorate cu remigele primare albe, rezultatul actiunii a doua gene: una pentru aripa complet colorata si una pentru varful alb al aripilor, dominanta) si piepul alb (caracter recesiv). Culoarea la nivelul zonei picioarelor este considerata putin importanta, ea fiind probabil in stransa legatura cu cea de la nivelul aripilor. Partea superioara a corpului (cap si gat) este mai greu de stabilizat deoarece ereditatea marcajelor pentru baltatura la nivelul acestei zone este foarte complexa dar si datorita faptului ca unele trasaturi urmarite (gat posterior negru, partea superioara a capului - neagra) sunt, la cei mai multi porumbei, caractere intermediare obtinute din interactiunea intre marcaje pentru baltatura diferite.

Cel mai frecvent model de baltatura intalnit la ultimele expozitii, existent atat in varianta nemotata cat si in cea motata (cr//cr) prezinta coada colorata, capacele aripilor colorate cu remigele primare albe, gatul, pieptul si abdomenul albe iar capul de preferat colorat. Mai exista doua varietati acceptate azi de cei care sunt interesati in special de aspectul exterior al acestor porumbei:
- cei cu pieptul incheiat si motati (cazaci),
- cei capaciti cu coada alba ("cozi albe"), acestia avand atat o varianta nemotata mult mai des intalnita cat si o varianta motata mai rar intalnita.
Daca se va pastra tendinta actuala de imperecheri numai in cadrul aceleiasi varietati de baltatura (pana simpla cu pana simpla, capacit cu capacit, cazac cu cazac, baltat cu burta alba cu baltat cu burta alba) sau culoare (negru cu negru, vanat cu vanat, rosu cu rosu, galben cu galben), din punct de vedere al informatiei genetice, in timp, aceste varietati ar putea deveni practic rase (sau subrase) separate cu aspect morfologic specific fiecareia. De aceea, pentru o cat mai buna uniformizare a aspectului morfologic este indicat ca porumbei cu aceste aspecte fenotipice diferite sa fie imperecheati intre ei. Dar aceasta alegere castigatoare din punct de vedere morfologic va duce la aparitia unor porumbei cu baltaturi sau culori intermediare, porumbei utili pentru obtinerea si pastrarea unui aspect morfologic comun. In schimb, din punct de vedere al principalelor caracteristici ale Jucatorilor de Galati (jocul si zborul), posibilitatea existentei unui joc si zbor bun la unii dintre ei ar fi principalul argument pentru pastrarea lor si, consecutiv, pentru pastrarea unei variabilitati cat mai mari a tipurilor de baltatura si culoare in cadrul rasei.

Exista deja o situatie similara cu cea evocata mai sus deoarece, din punct de vedere morfologic, liniile cu zbor deosebit (cu corp masiv, picioare lungi, frunte in continuarea ciocului care este lung) si cele crescute in voliera mai ales pentru frumusete (cu frunte berbecata, picioare mai scurte) pot fi considerate astazi subrase separate ale Jucatorilor de Galati. De exemplu, diferentele intre linia de zbor a Jucatorilor de Galati (cu un corp masiv asemanator voiajorilor si fara abilitatea de a juca) si restul Jucatorilor de Galati sunt mai mari decat intre acestia din urma si Jucatorii de Braila. Asa cum in cazul Jucatorilor de Braila, doar pentru ca acestia au un desen mai unitar, cu barbia colorata carcateristica rasei, dar cu caractere morfologice si un joc asemanator Jucatorilor de Galati, s-a reusit formarea unei rase separate, la fel ar trebui sa se procedeze si in cazul celor doua subrase mentionate anterior. Pentru motivele enumerate mai sus consider ca astazi Jucatorii de Galati sunt considerati in mod fortat o singura rasa, aceasta denumire find mai mult una generica care defineste porumbei diferiti care au doar o origine comuna si tendinta spre acelasi tip de baltatura, ea incluzand si porumbei care joaca (cu tumbele in siraguri sau nu) si porumbei care nu joaca, si porumbei care zboara foarte bine si porumbei care zboara mai putin sau chiar deloc, si porumbei mai mari si unii mai mici, si ciocosi si berbecati…

Asadar, pentru o mai buna incadrare pe criterii morfologice, de culoare si baltatura, de zbor sau de joc propun impartirea rasei in trei rase (subrase) distincte:
a) Zburatorii de Galati (Galati Flyers), acei porumbei crescuti pentru abilitatea lor de a zbura timp indelungat, fara nicio abilitate de joc, cu o structura masiva si in marea lor majoritate albastru-negru dungati, aprecierea lor facandu-semai ales in concursuri de zbor. Din punct de vedere morfologic (talie si greutate) acesti porumbei nu se mai incardeaza de mult timp in standardul rasei Jucator de Galati, fiind de dorit omologarea lor ca rasa separata.
b) Jucatorii de Galati de frumusete sau de expozitie (Show Galati tumblers), acei porumbei crescuti mai ales in voliere pentru aspectul lor exterior (cu capul berbecat, de exemplu) si pentru baltatura cat mai bine definita (capul colorat, gatul si pieptul albe, capace ale aripilor complet colorate, coada colorata). La aceasta rasa abilitatile de joc sau zbor nu sunt importante pentru crescatorii lor, ele fiind greu de dovedit dar nu imposibile. Numele ei reflecta incadrarea in categoria raselor de ornament, aprecierea porumbeilor facandu-se in expozitii numai pe baza aspectului exterior. Probabil ca in timp, odata cu o mai buna promovare a liniilor performante, fie ele de zburatori sau jucatori, acest grup de porumbei va scadea numeric.
c) Jucatorii de Galati varianta de joc (Performer Galati rollers), care cuprinde restul porumbeilor din aceasta rasa, porumbei cu o structura morfologica conforma standardului inca in vigoare si cu baltatura mai putin bine definita (chiar daca o baltatura bine definita este mai apreciata) dar cu clare abilitati de joc si mai ales cu tumbele legate in siraguri (similari Birmingham rollers). In mod cert porumbeii care sunt inclusi la varianta de joc sunt de fapt de joc si zbor pentru ca fara un zbor bun nu putem avea un joc bun. Deoarece Jucatorii de Galati sunt, in primul rand, o rasa de peformanta si nu de expozitie, aprecierea lor se face in concursuri de joc si zbor sau, uneori, in expozitii pe baza fisei de zbor si joc atasate. In acest grup, trebuie mentionata in mod distinct varietatea moriscarilor, varietate de porumbei ce prezinta un joc cu siruri lungi si care au un zbor mai scurt, probabil datorita uzurii aripilor in timpul jocului.
Alegerea denumirilor de mai sus a plecat de la considerentul ca nu putem folosi numele de "jucator" pentru rasele/liniile care nu joaca (chiar daca descind din porumbei de joc) iar denumirea folosita trebuie sa fie relevanta pentru caracteristicile morfo-fizilogice ale unei rase, facand-o usor de diferentiat in comparatie cu alte rase asemanatoare. Atata timp cat exista linii care inca pot performa din punct de vedere al jocului, folosirea in continuare a numelui de "jucator" pentru porumbeii care nu joaca sau la care jocul nu conteaza este ca si cum am spune ca am selectat, plecand de la tobosari, o linie care sa aiba doar un anumit desen (sa zicem corpul complet colorat cu coada alba), diferiti morfologic (sa zicem mult mai robusti) si care numai au turuitul caracteristic rasei (si care ii da numele) si apoi am spune ca numai noi crestem tobosari.

De fapt ceea ce caracterizeaza o rasa la prima vedere este aspectul ei morfologic (conformatia si proportia partilor corpului si nu neaparat o anumita culoare sau un anumit tip de baltatura) in asa fel incat sa putem spune cu usurinta carei rase apartine un poumbel. Din acest punct de vedere, Jucatorii de Galati sunt foarte heterogeni si mai ales aici ar trebui facute delimitari clare. De aceea, o rasa trebuie sa aiba anumite insusiri morfo-fiziologice comune bine definite care sa fie cultivate de toti crescatorii acelei rase pentru ca aparitia unor neconcordante majore intre o anumita populatie de porumbei si standardul rasei de origine marcheaza, de fapt, momentul aparitiei unei rase noi. Privind astfel lucrurile “spargerea” rasei Jucator de Galati s-a facut atunci cand au inceput sa fie selectate cele doua linii/subrase mentionate mai sus (punctele a) si b)). Diferentierea clara a insusirilor morfo-fiziologice prezente azi la liniile/subrasele Jucatorilor de Galati ar trebui sa fie obiectul unei altfel de carti, o carte despre standardele raselor romanesti. De aceea, ca parere personala, cred ca este mai bine pentru o rasa daca contine indivizi unitari din punct de vedere al trasaturilor morfo-fiziologice dar variati din punct de vedere al culorii si baltaturii decat sa contina porumbei unitari dupa culoare si baltatura dar foarte diferiti din punct de vedere morfo-fiziologic asa cum este situatia de azi a galatenilor. De asemenea, o alta situatie neconforma cu un standard unitar al rasei este clara diferenta morfologica intre porumbeii pana simpla si cei baltati (chiar si atunci cand au acelasi crescator) de parca ar fi doua rase total diferite.
In tendinta de a da o definire mai restransa (si, totusi, destul de laxa) pentru liniile/rasele cu originea in Jucatorii de Galati, nu trebuie trecuta cu vederea evolutia similara a stocului de porumbei de origine engleza care prezentau aceleasi aptitudini de zbor si joc. La inceput (cu foarte mult timp in urma) au fost diferentiati in varietatea cu abilitati de joc (Birmingham rollers) si varietatea cu abilitati de zbor (Tipplers). Mai tarziu, din acestia din urma s-a desprins ramura celor folositi mai ales pentru expozitie, la care s-a incercat obtinerea unor culori cat mai placute si care au abilitati de zbor mai reduse (Show tipplers). Dupa cum se poate observa, Jucatorii de Galati si Zburatorii de Severin au nuante de culoare si baltaturi similare, acest stare de fapt confirmand, intr-un fel, o evolutie a porumbeilor care la origine au fost incadrati in grupul jucatorilor de Galati similara cu cea a tipplerilor.

Rasele performante, fie ca sunt jucatori, zburatori sau voiajori, nu pot fi evaluate numai dupa aspectul exterior, expozitiile trebuind sa dea doar o orientare despre cum ar fi de dorit sa arate rasa respectiva. Ele trebuie evaluate in principal dupa performantele specifice rasei, acestea trebuind sa fie definitorii pentru standardul rasei respective. De asemenea, evolutia rasei trebuie facuta in sensul imbunatatirii acestor performante si nu in sensul indepartarii lor. In cazul porumbeilor jucatori, jocul este un caracter atat de deosebit incat prezenta sau absenta lui este definitorie pentru o rasa. De aceea, atunci cand apreciem apartenenta la o rasa de jucatori performanta (si nu la una care mai pastreaza doar numele), consider ca nu ar trebui sa existe limitari privitoare la culoarea sau baltatura lor, dar ar trebui sa existe asemenea limitari privitoare la absenta jocului. In acest sens voi prezenta mai jos cateva varietati de culoare sau baltatura ale jucatorilor de Galati intalnite si astazi in crescatoriile multor columbofili amatori, ai caror porumbei au ca principala caracteristica un joc deosebit de bun (si care fac parte din a treia categorie propusa mai sus), caracteristica intalnita azi din ce in ce mai rar la porumbeii selectati in special pentru frumusete sau numai pentru zbor.
Daca apreciem jucatorii de Galati dupa cele dua trasaturi de baza: jocul si zborul, nu putem trece cu vederea faptul ca cele mai bune exemplare sunt cele care sunt heterozigote pentru aceste doua trasaturi execesive. Astfel, daca imperechem intre ei porumbei cu un joc foarte bun (uneori prin consangvinizare), in timp vom ajunge la porumbei cu un zbor scurt si cu joc pana la pamant, trasatura care este de evitat pentru ca va duce la moartea pasarilor. In mod asemanator, prin imperecherea numai a unor porumbei cu zbor bun si joc scurt sau absent vom obtine linii care vor zbura din ce in ce mai bine dar nu vor mai avea joc, situatie de evitat pentru ca, in absenta totala a jocului, aceste exemplare nu-si mai merita numele de jucatori. Asa ca, exemplarele cele mai apreciate intr-o proba de joc si zbor, cu un echilibru intre aceste doua trasaturi, le putem obtine printr-o selectie dirijata in acest sens, mai ales imperechind porumbei cu un joc bun cu porumbei cu un zbor bun.

Mentionarea acestor varietata de baltatura sau culoare are ca scop si promovarea pastrarii variabilitatii genetice a acestei rase. Dupa cum se va observa, in genotipul Jucatorilor de Galati sunt prezente variate gene pentru culoare sau baltatura, despre care eu sustin ca ar trebui pastrate. Aceste varietati sunt intalnite in zone variate ale tarii (sau in afara ei), acest fapt demonstrand unitatea fenotipica a standardului astazi in vigoare. Ca varietati de baltatura mai des intalnite avem porumbeii incheiati la piept ("cu anchior" sau "cu cravata") dar care sunt nemotati si porumbeii cu piept deschis dar cu capacele aripilor colorate doar la nivelul umerilor ("cu pata"). Ambele modele de baltatura mentionate mai sus pot fi intalnite si in varianta cu coada complet alba, atat in varietatea nemotata (mai des) cat si in varietatea motata (mai rar).
In afara culorilor acceptate in mod uzual: albastru dungat, negru (S//?), rosu (e//e) si galben (d//?, e//e), din punct de vedere al genelor care modifica culoarea putem intalni mult mai multe aspecte fenotipice. Multe din genele care conditioneaza aceste modificari ale culorii sunt recesive (dar nu toate), ele putand apare si in crescatoriile care promoveaza standardizarea culorii si desenului. Aceste gene sunt mascate de actiunea unor gene dominante, cum este cea care face un porumbel albastru-negru sa fie negru complet (Spread – "S"), sau a unor gene epistatice recesive, cum sunt cele care fac un porumbel de aproape orice culoare sa fie de culoare rosie (Recessive red – "e") sau alba (Recessive white – "z*wh").
Morfologic vorbind, toti porumbeii cu aceste modificari ale culorii corespund descrierilor din standardul prezentat de Feliciu Bonatiu, standard care este in vigoare si astazi. Majoritatea porumbeilor cu astfel de culori mai rar intalnite sunt din crescatorii care s-au axat pe cultivarea si pastrarea jocului ca o caracteristica definitorie a rasei Jucator de Galati, culoarea si baltatura fiind un mod secundar de apreciere. Trebuie mentionat acest fapt pentru a sublinia ca nu aspectul exterior este cel care conditioneaza performantele unui jucator, cum nu conditioneza nici performantele unui zburator sau ale unui voiajor. Pastrarea pentru reproductie a unor porumbei asemanatori cu cei prezentati mai jos ar trebui sa fie determinata in principal de performantele lor in materie de joc si zbor si nu de culoarea sau baltatura lor. De asemenea, nu trebuie trecuta cu vederea tendinta existenta la multe rase din afara tarii la care se cauta introducerea de culori noi, culori aduse prin metisarea cu rase de multe ori total diferite. Probabil ca asa se va intampla si la noi peste cativa ani. De aceea, probabil ca nu e cazul sa renuntam la culorile mai rare deja existente atat timp cat porumbeii in cauza zboara si joaca ca toti ceilalti Jucatori de Galati.

Marea majoritate a Jucatorilor de Galati au, ochii albi perlati, acest tip de ochi colorati fiind determinati de prezenta genei recesive Pearl eye ("tr") in varianta homozigota. Totusi, putem intalni si alte varietati de culori ale ochilor mai putin acceptate de crescatorii care promoveaza porumbeii pentru expozitii. Astfel, desi ochii albi perlati sunt cei mai des intalniti, uneori putem observa o intensificare a vascularizatiei de la nivelul irisului, rezultand porumbei cu ochi rosiatici. De asemenea, azi putem intalni destul de rar porumbei cu o nuanta galben-rosiatic a culorii ochilor.
Desi ochii negri sunt acceptati numai la exemplarele complet albe determinate de gena Recesive white (vezi pozele de la inceputul capitolului), putem intalni o asemenea culoare a ochilor la unii porumbeii cu zone intinse de alb la nivelul capului. Ca urmare a existentei unor porumbei cum sunt cei mentioati mai sus, putem intalni de asemenea si alte doua tipuri de porumbei:
a) porumbei cu un ochi alb si unul negru ("ciacari");
b) porumbei cu ochii partial albi si partial negri ("ochi sparti").
Extrem de rar la aceasta rasa putem intalni si porumbei incaltati, aceasta trasatura fiind mentionata in descrierea facuta rasei de Stefan Peterfi. Tot extrem de rar, putem intalni porumbei cu un mot ascutit, mot caruia ii lipseste linia de inversare a sensului de crestere a penelor, linie prezenta la porumbeii cu mot semicircular.
Pe langa varietatile motata si nemotata prezentate la inceputul capitolului, principalul model de baltatura al porumbeilor din aceasta rasa poate fi intalnit si in varianta bimotata (cr//cr, ros//ros). Azi, aceasta varietate a Jucatorilor de Galati este foarte rar intalnita.

Toate modificarile culorii penajului, ale culorii ochilor sau ale formei penajului prezentate mai sus nu influenteaza in vreun fel performatele acestor porumbei in materie de joc si zbor, calitati definitorii pentru aceasta rasa. Totusi, nu sustin cresterea acestei rase numai si numai pentru joc in asa fel incat sa se ajunga la exemplare deloc placute ochiului dar care sunt in stare sa joace, ci sustin pastrarea unui echilibru intre trasaturile morfologice, baltatura, joc si zbor. De aceea, consider o constrangere exagerata acceptarea doar a exemplarelor care au neaparat capul colorat, barbia alba si pieptul alb sau chiar cu pieptul colorat dar numai daca sunt cu mot la spate (?). Aceasta constrangere scade drastic baza de selectie iar o selectie unilaterala, ghidata doar dupa caracterele exterioare nu poate fi benefica pe termen lung perpetuarii jocului. De asemenea, reducerea varietatilor de culoare acceptate va duce in timp la scaderea variabilitatii genetice a rasei. Daca la acest neajuns adaugam si posibila consangvinizare necesara pentru obtinerea unor exemplare cat mai “la moda”, precum si tendinta multor crescatori de a avea pasari doar de voliera si de prezentat in expozitii sau de a avea exemplare cu zbor de o durata cat mai mare si fara joc, viitorul acestei rase deosebite nu este tocmai unul favorabil renumelui pe care il are – acela de foarte bun jucator cu joc in siraguri.
Practic, un porumbel care nu joaca este "jucator" doar cu numele, situatie des intalnita azi la multe rase de ornament/agrement din Europa. De aceea, sustin ca Jucatorii de Galati sa ramana variati ca aspect fenotipic (culoare si baltatura), dar neaparat sa fie in stare sa joace (frumusetea lor fiind un caracter secundar). Astfel, peste zeci de ani, nu vom ajunge in situatia crescatorilor altor rase de "jucatori" din Europa, in asa fel incat sa descriem rasa Jucatorilor de Galati cu expresii de genul "rasa crescuta in trecut pentru un joc deosebit de bun, actualmente existand doar unele exemplare crescute pentru aspectul lor exterior sau care prezinta un zbor indelungat, etc…"
Referitor la baltatura, pentru puii obtinuti din porumbeii galateni baltati se pot face doar predictii relativ bune (mai ales daca cunosti si parintii sau bunicii porumbeilor) pentru ca nu putem avea certitudini privitoare la genele care determina baltatura lor. Din pacate (sau poate nu – si poate ca aici este tot farmecul selectiei), nu tot ceea ce este "placut ochiului" poate fi "stabilizat genetic" cu succes. Probabil ca, in timp si cu perseverenta, se va reusi stabilizarea unor anumite baltaturi. Va fi bine? Va fi rau? Asta doar timpul o poate demonstra. Dar va fi o mare pierdere daca aceasta rasa isi va pierde abilitatea remarcabila de a juca si va deveni doar o rasa de expozitie sau zbor.



Dina Mergeani
Aprilie 2007


Pentru a reveni la pagina anterioara click aici!